Poveştile palatului – Episodul 3 – Despre vrerea boierului Simeon şi … noua Tulceaviţa!

Şi se făcu mare vâlvă în mulţime după ce Gnom cel Galben dădu firman să se taie copacii din marginea de nord al lacului cetăţii! Dar firmanul nu avea pe el semnul Gnomului, ci pe cel al unui boier de currte, Gorginghi cel Tăcut, care iscălea cu supunere tot ce socotea măreţul rege, care… fie vorba între noi, acesta era cam fricos la pus pecetea pe orice înscris sau papirus, când văzu cu ani în urmă prin ce păţanii trecu de la o pecete strâmbă, înaintaşul lui, Hogis cel Gri.

Scribii norodului, cei ageri la priviri şi ascuţiţi la peniţă, au descoperit pocinogul domnesc şi au povestit oamenilor cetăţii despre vrerea slugoilor galbenilor, care cu vicleşug şi scrieri mincinoase voiau să doboare falnicii pini negri de la lac.
Degrabă s-au aprins târgoveţii şi care mai de care suduiau pornirile orânduirii, de mila bieţilor copaci ce aveau să cadă sub securile ascuţite ale slugoilor Gnomului cel Galben.
Mulţi au zis că să le taie vârfurile nasurilor că au fost prinşi cu papirusuri mincinoase, alţii au cerut să îi bată cu nuiele peste fundurile bătătorite de la jilţurile domneşti, în nădragii din mătăsuri fine, bulgăreşti şi turceşti, iar unii au cerut să le prindă cleştişoare vechi de rufe la urechi, poate s-or învăţa minte, dar nu a mai fost nevoie, pentru că unul dintre boierii cu gânduri limpezi, Simeon cel Chibzuit, prinţ renegat, le-a arătat slugoilor paloşul său de argint iar aceştia au aruncat securile cât colo şi s-au pierdut în colbul drumului plin de gropi, în care îşi strică norodul căruţele şi mârţoagele.

Atunci Simeon cel Chibzuit a rostit cu voce ca de tunet, că el era iubitor de natură şi de frumos, dar şi de dreptate… că cine va mai ridica securea la copacii regatului, fără ca aceştia să fie betegi sau uscaţi, va avea amar şi chin de îndurat şi îi va duce de urechi cu mâna lui să fie luaţi în râs tocmai în Piaţa Mare!
Şi atunci Simeon a mai tunat cu vocea lui puternică, că era mare la stat la fel cum era de mare şi la sfat… şi era unul dintre boierii care cu semeţie îşi purta paloşul la brâu, că citadela încă nu merită să fie numită aşa şi că din cetatea Van der Colb, de azi, aşezarea se va numi Tulceaviţa, târg prăfuit şi bătut de soartă!
Şi a mai promis Simeon cel Chibzuit că va antama vorbe cu boierii luminaţi, va ridica oaste şi se vor porni după iarna care va să vie, ca să îl detroneze pe Gnom cel Galben alături de curtea sa de boieri cu şiretlic şi degrabă trădători, iubitori de arginţi şi bârfitori pe la colţurile hanurilor de la limanul apei celei mari. Auzind vestea cea mare, norodul s-a bucurat, dar nu s-a pus pe benchetuiri şi ospăţuri, fiindcă erau săraci lipiţi şi nu mai aveau firfirei după ce au trebuit să îşi dreagă la lemnarii cetăţii căruţele betegite din pricina gropilor din târgul cel prăfuit, Tulceaviţa!

__________

Notă: Aceasta este o poveste! Orice asemănare cu personaje sau evenimente din viaţa reală este pur, dar chiar pur întâmplătoare!