Şi se făcu zarvă mare printre tulceviţeni după ce ploile stătură. Cetatea Tulceaviţa apăru din aburii marelui fluviu ca o curcă plouată, ca o găină murată, după trei zile de ploi liniştite, dar mohorâte, ca sufletele locuitorilor din citadela care a fost odată mândră…
Chiar dacă apele căzute din ceruri nu au fost multe, ele au făcut mare necaz prin cetate, că groparii cioclului împărat au răvăşit drumurile şi au desfundat potecile, cu gânduri hulpave de a pune mâna pe banii pomeniţi şi promişi de Gnom cel Galben şi şleahta lui de slugoi… şi uite aşa nu a mai rămas uliţă nedesfundată sau drum bătut, de înotau bieţii oameni prin gloduri şi ape murdare, de te lua mai mare scârba.

Supărare mare era şi pe tulceviţenii mai cu stare, că nu puteau ieşi cu căruţele, atât de rupte erau drumurile, iar atunci când naiba îi împingea la drum pentru târguieli sau niscaiva afacerei, căruţele hodorogeau mai-mai să se rupă, iară caii înaintau şontorogi printre stâncărişuri şi noroaie, în suduielile birjarilor mânioşi. Cât despre rahatul care se revărsa din găurile negre ale pământului, ne e jenă a vorbi, dar are grijă norodul să tină minte şi să-i tuflească vorbele în faţă, că mare este supărarea bieţilor oameni! Că s-au săturat de neputinţa lui bolnavă şi deja scornesc la gânduri de răzbunare, să-l alunge de unde a venit, că e venetic pe aceste meleaguri şi mult necaz a adus cetăţii…

Acum, ploile sau oprit,iar bicisnicul de Gnom cel Galben a mai scăpat de emoţii, căci nu va mai veni norodul peste el să-i ceară socoteală. Va plăti iar scribii de la Oraşul de la Apa Sărată să îi aducă osanale şi să-i scornească cântece de vitejie, pe ticluiri şi vorbe fără adevăruri, iar el şi şleahta lui de mermenghezi şi slugoi umili vor începe iar să benchetuiască pe galbenii din taxele plebei, la bodega de la limanul Apei cele Mari.

__________

Notă: Aceasta este o poveste! Orice asemănare cu personaje sau evenimente din viaţa reală este pur, dar chiar pur întâmplătoare!