În pași de dans din Grecia antică până în ținutul Dobrogei de azi

O dimineață însorită de vacanță. Soarele arde nemilos ciulinii cu măciulii uriașe. Dinspre șoseaua care duce la Negru Voda se aude o muzică neobișnuită, cu un ritm ciudat și îndemnuri sacadate. Ne apropiem. Grădina școlii sclipește în lumina crudă a soarelui. Un șir de tineri se mișcă într-o cadență ce amintește de vremuri  demult trecute.

Sunt elevi ai școlii din Cotu Văii, comuna Albești din județul Constanța. Împreună cu doamna Mihaela Vîlcu, profesoara lor de istorie, participă la  proiectul ”La întâlnire cu Dobrogea Veche” al ADEMED – Asociația pentru Dezvoltare și Mediu, sprijinit financiar de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). Unul din obiectivele proiectului este aducerea în actualitate a vechilor dansuri populare. Acestea au îmbogățit și vor continua să îmbogățească viața culturală a comunei Albești.

În urmă cu peste 2000 de ani au sosit aici, la țărmul Mării Negre, navigatorii Greciei Antice. Au adus cu ei mărfuri, dar și muzica și dansurile de pe meleagurile lor. Localnicii i-au primit iar muzica și dansul acelor vremuri atât de îndepărtate au intrat în viața dobrogenilor, contopindu-se mai târziu cu altă muzică și cu alte dansuri.

Revenim în prezent. O muzică molcomă învăluie grădina scolii. Dansul este dirijat de doamna profesoara coregraf Elena Dordea. Dansatorii sunt concentrați să prindă la unison ritmul mișcărilor. Se vede că au început devreme pentru că se opresc și se adună în jurul instructoarei. Le explică ce-i cu aceste dansuri ce vin din vremuri tare îndepărtate:  … vechii greci nu doar că iubeau dansul dar îl considerau grozav de important pentru educația lor. Era pentru ei un dar al muzelor. Ați învățat la istorie despre muze. Ei nu vedeau dansul decât împreună cu muzica și poezia”. Spectacolul le va aminti celor din comună că este de util și necesar să păstrăm tot ce-am moștenit de la cei ce locuiau aici în urmă cu multe secole.

Dansatorii amatori continuă, mai au de lucru.  Ritmul trebuie nu doar înțeles, ci și simțit. Unii au venit cu teamă: „oare ce-or zice prietenii?”.  Încet-încet teama se risipește, înlocuită de  satisfacție. Timpul trece repede, se apropie amiaza. Pentru astăzi e de ajuns!

A trecut o zi. Suntem pe pajiștea de la marginea satului Cotu Văii din comuna Albești. Tinerii sunt la treabă dar azi răsună un altfel de muzică, cunoscută. Sunt dansuri populare cunoscute și jucate de mulți localnici. Înainte de-a începe dansul, instructoarea le povestește: ” … dansurile noastre populare păstrează câte ceva din cele foarte vechi, chiar dacă asta pare cam ciudat. Oamenii au adăugat mereu câte ceva nou, să-i bucure, să le facă viața mai frumoasă. Nu doar dansul s-a schimbat, ci și muzica. Dar dansul și muzica de astăzi au în inima lor gândurile și dorințele celor din vechime”.

Au început! Mișcările sunt vioaie, muzica stimulează. E un alt ritm acum. Când dansatorii vor evolua în fața publicului vor lega vechiul și noul și-i vor ajuta pe consătenii lor să înțeleagă valoarea tradiției, peste veacuri.

Gabriela Staicu, ADEMED