Cât priveşte subsolul zonei noastre s-au făcut mai multe prospecţii în 1965, în satul Partizani, descoperindu-se mici zăcăminte de gaze naturale (în special metan), dar fără valoare economică pentru a fi exploatate. Forajele efectuate au demonstrat că atunci când nu exista încă delta şi acest teritoriu era o vastă câmpie, prin inundarea ei de către mare, s-au depus straturi fine de nămol şi argilă în care au rămas captive resturile organice provenite de la plantele şi animalele prezente în acea perioadă. Aceste straturi s-au transformat în timp în roci sedimentare (şisturi), iar resturile organice în gaz metan (gaze de şist). Astfel de prospecţii s-au făcut din două locuri: la Ceatal Sfântul Gheorghe şi în spatele magazinului central din satul Partizani. După terminarea lucrărilor, acestor foraje li s-a dat foc de către sateni şi au ars necontenit timp de câţiva ani, până s-au stins. În spatele magazinului gazele au ars timp de 7 ani cu o flacără albăstruie de circa 30 cm. A fost numit de săteni FOCUL VIU deoarece ardea necontenit. Acest loc în care existau două puţuri de joraj la trei metri distanţă, devenise un loc de întâlnire pentru tineri care se întâlneau seara, prăjeau seminţe la flacăra lor şi chiar organizau uneori şi chermeze.
Corneliu MOTOC