Nicolae Pănuță, omul dupa povestea caruia se poate scrie o carte, unul dintre „batranii” sportului tulcean de performanta, printre putinii conducatori de cluburi sportive private care au reusit sa duca numele orasului, judetului si al Romaniei…pana la capatul lumii!

De acest om ma leaga o prietenie de o viata, bazata pe respect reciproc, comunicare si colaborare…oricand e nevoie. Nicusor, asa cum ii spunem noi, cei apropiati, chiar inainte de a pleca cu „treaba pe la mondiale”, si-a rupt carteva zeci de minute din programul foarte incarcat, si am stat putin de vorba, ca doi vechi prieteni, depanand amintiri si privind realitatile …

Eu am intrebat, maestrul a raspuns. Va las in cele ce urmeaza sa il cunoasteti pe cel mai cunoscut sensei nord-dobrogean, altfel decat l-at vazut pana acum…

1. Cine esti tu Nicolaie Panuta ?

Buna intrebare, cine sunt eu,… persoana normala, casatorit, un copil, baiat, iubesc sportul , oricare ar fi el,  la modul general,  in particular iubesc , traiesc si respir artele martiale , mai ales cele cu provenienta japoneza, datorita modului de viata pe care il imprima  in viata de zi cu zi. Detin gradul de centura neagra 4 Dan in kyokushin karate, mai am cateva grade si in alte stiluri, dar pentru mine doar acesta conteaza,  sunt licentiat cu categoria H, in arbitrajul international, penultimul ca si grad in treapta internationala. Gradele de 3 si 4 Dan si ultimele licente in arbitraj le-am obtinut in Japonia, in fata comisiei de centuri negre a organizatiei mondiale.

La acest moment am zeci de campionate, cupe nationale arbitrate la centru ca arbitru principal, campionate europene, internationale, Rusia, Ukraina, Spania, Germania,  si mai nou am si un campionat mondial  arbitrat la margine in 2017, in Okinawa, Japonia.

Tata si-a dorit sa devin navigator, marinar, mama si-a dorit sa devin militar de cariera, dar eu mi-am dat seama la un moment dat , ca “sportul” este ceea ce imi doresc sa fac, si am incercat sa fac din asta o meserie, o afacere. Asa ca din 1988, ma tot ”scolarizez” in sport:  cursuri de instructori sportivi, scoala de antrenor, facultate de educatie fizica si sport, scolii postliceeale de maseouri sportivi, preparare fizica, nutritie/vitaminizare, formatori sportivi, management sportiv, sute de seminarii,stagii, cantonamente cu diferiti specialisti (maestrii) in arte martiale si sportul pentru toti.

2. Cum ai inceput sa practici sport, dar mai ales arte martiale ?

In primul rand trebui sa specific ca eu sunt din orasul Sulina la origini,  ca orice copil din Sulina, prima oara trebuia sa inveti sa inoti, dar primul contact cu sportul organizat l-am avut in scoala, fiind un copil activ, mergeam peste tot unde ne chema domnul profesor de educatie fizica si sport, atletism, handball, fotbal. Iar vara, era (si este anotimpul meu preferat) perioada cand noi copii din Sulina, eram cei mai bucurosi, deoarece inotam foarte mult ( nu vreau sa zic de cate ori treceam Dunarea inot la intrecere).   Au venit tot felul de antrenori prin Sulina , caiac – canoe, box, lupte, dar se pare ca nu s-a “lipit” de mine, si m-am inscris la fotbal prin clasa 7 -a, la momentul respectiv in Sulina functiona foarte bine echipa “Rasaritul Sulina”. Acolo am stat 4 ani, cand cu un bun prieten am descoperit o carte de “ karate”. Din acel moment a inceput marea curiozitate si “nebunie” despre artele martiale, asta se intampla in 1984. In Sulina se mutasera niste baze militare de marina, unde veneau ofiteri si subofiteri scoliti pe la Constanta, care unii practicau karate shotokan, iar noi mergeam efectiv la acesti militari sa “cersim” ca sa ne invete anumite procedee….

In 1986, am plecat sa-mi fac stagiul militar, 4 luni am stat la Ploiesti, dupa care am fost mutat la Campina la subunitate, unde am cunoscut un sportiv de karate shotokan din Brasov centura maro, elev al regretatului Dan Stuparu, el mi-a corectat greselile pe care le acumulasem lucrand dupa carte, si dupa tot felul de “instructori”.

In 1988 m-am intors din armata, si am continuat sa ma antrenez cu prietenii mei din Sulina care impartaseam acest sport japonez. In toamna anului 1988, m-am imbolnavit de hepatita ( cred ca asa a fost soarta), iar in spitalul din Galati l-am cunoscut pe primul meu senpai (instructor oficial) de karate kyokushin  Danilescu Marcel, dansul fiind centura neagra in judo, si practicant foarte vechi de karate, la momentul acela avea centura galbena.

Dupa care a fost … dorinta, pasiune, perseverenta, munca, sacrificii, etc. Mergeam la Galati, odata pe luna, sau la doua luni, ma antrenam 2, 3 zile, cateodata o saptamana, mergeam la Sulina, acasa, si faceam repetitie la tot ce invatam.  Ma antrenam in curte, pe plaja, in diferite sali, binenteles ca nu am fost ocolit si de anchetele securitatii de atunci, dar au trecut anii. Cam acesta a fost inceputul. Revolutia m-a prins la Galati, cand plecam spre un seminar de karate in Bucuresti.

3. Ca antrenor iti cunoastem rezultatele, ce poti sa ne zici despre viata de sportiv?

Ca sportiv vroiam sa fac performanta, faptul in sine ca nu am avut un antrenor permanent linga mine, a fost foarte greu, iar bagajul genetic, nativ pentru a face performanta a fost destul de slab, in schimb aveam o vointa de fier, rabdare, si foarte multa perseverenta. Am participat la cateva campionate pina in 1993, chiar si militare, si in America la cateva, dar fara rezultate notabile. Acum, azi, nu regret ca nu am reusit ca sportiv, cu siguranta daca continuam ca sportiv, nu as fi ajuns la nivelul care am ajuns ca antrenor si arbitru national si international.

4. Cum a inceput cariera ta de antrenor ?

Conjuctura revolutiei, ne-a activat si pe noi cei din artele martiale, pe 4 ianuarie 1990, a fost prima sedinta la Bucuresti cu constituirea legala a federatiei de arte martiale.

Tot atunci, antrenorii care aveau sportivi , li sa recomandat sa se faca propuneri pentru cursurile de instructori de arte martiale, unul din cei propusi la Galati, am fost si eu.

A urmat cursul de instructor la Oradea, cu prof universitari si pe specialitate cu Shihan Furko Kalman. Am terminat cursul de instructor, iar pe 1 mai am deschis primul meu club la Sulina legal, care se numea  Soare Rasare Dojo Sulina.

In anul 1992, am facut scoala de antrenori, pe vremea aceea se facea doar 1 an, iar in primavara anului 1993, am luat prima decizie importanta din viata mea legat de artele martiale, aceea de a ma

muta in Tulcea, asa ca tot in mai, dar 1993, ajutat de un elev de-al meu din Tulcea am deschis o sala la Fundatia de Tineret din Tulcea,  in septembrie, mi-am dat demisia din armata si am venit in

Tulcea. In 1994, am schimbat numele clubului in Sun Rise Tulcea, in Sulina ramasese sa antreneze un sportiv de-al meu de exceptie si bun prieten .

In anul 1997, conform legislatiei in vigoare, mi-am schimbat denumirea clubului in CS Nippon Dojo, si locatia de antrenament la scoala nr 12, unde sunt si acum.

5. Ce presupune viata de antrenor ?

Viata de antrenor presupune foarte multe…, eu ma dau exemplu pe mine, nu pe altcineva:

• Trebuie sa te perfectionezi permanent , mergi la seminarii, stagii, chemi invitati de valoare sa te ajute sa te perfectioneze, stai pe internet, studiezi tot ce apare nou, te informezi, citesti carti, mergi in Japonia sa te antrenezi sa inveti cu cei mai buni, (eu am fost de 4 ori de-acum).
• Trebuie sa ai un plan de antrenament, foarte bine pus la punct, pe grupe de varsta, si pe grupe de lucru, de exemplu eu am grupe bine definite : intiere karate, karate budo, si performanta.
• La performanta trebuie sa lucrezi pe obiective , si de aici fixezi ciclurile si macrociclurile de pregatire.
• In sala stau minim 6 ore pe zi, dar ma prins si 10 ore, din acest motiv, a trebuit sa-mi schimb si locul de munca.
• Un antrenor trebuie sa fie , mama, tata, doctor, sofer, psiholog, prieten, negociator, nutritionist, maseour, partener…etc.

Pot continua cu recomandarile…. deci cei care doriti sa deveniti antrenori, ganditiva bine inainte !!!

Ca si paranteza..de cand am devenit antrenor/instructor oficial, eu nu m-am oprit deloc, nu am avut o pauza mai mare de 2 , 3 zile,  in weekend la acest moment antrenez, fac 2- 3 antrenamente pe zi, conduc aproape 250 km, in provincie (Babadag si Macin). In cei 6 ani de America, munceam 10 – 12 ore, dupa care plecam la sala. Sarbatorile (craciun, paste), stau 2 zile, a 3-a zi ma duc in sala. Primul meu concediu cu familia l-am avut dupa 17 ani, acum 3 ani, nu am avut timp sa ma opresc din karate.

6.Ce poti sa-mi zici despre sport in general si despre arte martiale in particular ?

Acesta este un subiect extreme de delicat…

Parerea mea, dupa 28 de ani de democratie , in acest moment in Romania, sportul se imparte in trei mari capitole :

• Fotbal ;
• Sporturi Olimpice;
• ..si restul…( arte martiale, culturism, fitness, aerobic etc)

Banii, influenta politica, influenta sociala, media, vin tot asa, in aceeasi ordine…

Cred ca avem nevoie de o reformulare si un aer proaspat la MTS si in teritorii.

7. Din cate stiu, ai facut karate cativa ani in SUA, ce poti sa ne spui de perioada respectiva, asemanari, diferente, fata de Romania?

Pana sa ma stabilesc in sala in care m-am antrenat timp de aproape 6 ani, am fost prin aproximativ 30 de sali din scoli de arte martiale diferite. Nu pot sa zic de asemanari si diferente, si acolo sunt cluburi slabe, mc-dojo cum le zic eu, si cluburi extreme de puternice, ce pot sa zic,  acolo se face arte martiale si in scoli, ceea ce in Romania nu exista inca. Acolo se poate trai din arte martiale, de asta vin foarte multi profesori din Japonia si Coreea de exemplu care predau arte martiale, pentru ca isi pot permite sa faca o afacere din asta, in Romania inca nu se poate, nu mai zic ca in

America sportivii profesionisti din arte martiale, traiesc bine din performanta. Ce pot sa zic din punctul meu de vedere, am avut  doi profesori exceptionali de kyokushin karate, Sensei Szolt Barna si la 2 – 3 luni venea sa ne antreneze si  Shihan Seiji Kanamura un mare maestru, discipol a lui Sosai Oyama, doi oameni care mi-au dat restartul la karate kyokushin, ei m-au perfectionat in tot ceea ce stiu acum despre modul de viata martial, performanta, management sportiv  pentru a supravietui intr-o lume sportiva destul de dura!

Sunt foarte mandru, si ma simt onorat  ca am fost elevul lor, ca am dat examenul de centura neagra 1 Dan, si 2 Dan, tot cu ei in America, cu acesti  titani kyokushini,  tot ei m-au scolarizat si recomandat ca sa devin branch ( reprezentant)  al Romaniei in Japonia in organizatia din care fac parte din 2003.

Cand m-am intors din America, mi-am schimbat numele clubului in NIPPON BUDO SPORT, “Nippon”, de la Japonia, “Budo” de la educatia  si modul de viata martial, si “Sport” de la miscare,sanatate, performanta , am reformulat managementul, principiile, metodele de functionare a clubului si metodele educative,  motrice, tehnico-tactice, fizice din antrenamente.

8. Arta martiala , kyokushinul, este un sport care te invata sa te bati, pentru a deveni un bataus, sau pentru educatie, performanta, autoaparare?

Acum depinde cu ce scopuri vin viitori practicantii…, depinde de antrenor ce mesaj le transmite, depinde de caracterul fiecarui practicant , daca vine sa invete ceva util, constructiv, educativ …sau daca pune in aplicare pe strada ce a invatat in dojo..si le foloseste in scopuri periculoase sa zic asa, este strict problema lui ca individ, daca are peste 18 ani,  va raspunde in fata legii, daca este sub 18 ani, si a gresit, eu zic ca se poate corecta, daca isi doreste.

Scoala kyokushin, ca si lupta,e un sistem mai agresiv, antrenamentele de multe ori sunt duse in limita, este un stil dur, dar corect! Din punctul meu de vedere, clar este UN MOD DE VIATA!

9. La ce ar trebui sa se astepte viitorii elevi , cand se inscriu la antrenamentele tale?

O picatura din Japonia, munca, disciplina , seriozitate, perseverenta.

10. Ce sfaturi aveti pentru copii, parinti, oameni care doresc sa-si aleaga un sport, un antrenor , un club ?

Pai in primul rand trebuie sa stie ce vrea, care este motivatia si scopul, dupa care alege sportul…individual sau de echipa, conteaza foarte mult psihologia viitorului sportiv, conteaza nivelul la care vrea sa ajunga in sportul care si-l alege. Sa alegi antrenorul/clubul  trebuie sa ai informatii despre antrenor, daca este licentiat, acreditat, experienta, sa vezi rezultatele obtinute de acel antrenor in scopul a ceea ce iti doresti,clubul in primul rand , trebuie  sa fie legal. La acest moment in cluburile private sunt foarte multi  instructori part time, sau cluburi numai cu numele, fara baze legale. In Romania, au dreptul sa profeseze si sa fie instructori, antrenori, profesori, doar cei scolarizati si acreditati de Ministerul Invatamantului si Educatiei si MTS. Acum este usor sa verifici aceste lucruri, exista internetul, DJST-ul. Ca recomadare, copilul, adultul sa mearga la mai multe cluburi, sali, sa faca 2-3 antrenamente de proba, si dupa aceea sa ia o decizie de inscriere, ca sa vada ce stie acel instructor, care sunt metodele de lucru, adultul trebuie sa ia decizia pentru copil, pentru ca pe copil poti sa-l pacalesti cu o bombonica.  Multi “instructori” sau “ presedinti de cluburi”, sunt foarte vocali pe net, sau mai nou pe facebook, ca reclama..dar atata pot, practic sar putea nici sa nu existe pe harta sportului. Ramane la decizia parintiilor, daca isi aleg un instructor part time, sau full time, depinde de interesul fiecaruia, de ceea ce isi doreste. In Romania este o moda…sa le stim pe toate, dar de fapt, nu stim nimic bine!

11. Poti sa-mi dai cateva motive pentru care unii aleg sa vina la antrenamentele de arte martiale?

Motivele sunt multe, in cei peste 30 de ani de cand predau, chiar am dat de motive reale si imposibile, am sa enumar doar cateva :disciplinare, autoaparare, sa slabeasca, sa se implineasca, incredere, ca si sport-miscarea in sine, dezvoltarea motrica,foarte putini vin pentru “picatura” japoneaza”, mod de viata prin karate, si foarte putini pentru performanta. Dar ce este important pe parcursul antrenamentelor, isi schimba optiunile  copii, dar si parintii.

12. Care a fost cheia succesului tau si implicit al clubului pe care il conduci?

Munca, seriozitate,perseverenta, experienta, metodele stiintifice de lucru, investitia in infrastructura , logistica, multimea de ore petrecute in sala, campionate, sparringuri si stagii la care am participat, pe multi adversari a elevilor mei de-acum ii cunosc.

13. Am vazut ca ai foarte multi copii sportivi. Cat de mult difera pregatirea copiilor fata de cea a adultilor?

Datorita vietii tumultuoase si educatiei sportive din  Tulcea, cererea adultilor de a face sport, dar mai ales karate, este din ce in ce mai mica comparativa cu orasele mari.

Imi vin tineri de 20 de ani, care vin la sala , si ma intreaba …”daca nu este prea tarziu sa se apuce de karate??!!”. De aceea pragul de initiere in karate porneste undeva de la 7 ani, dar am copii si de 4 ani. Sincer, mie imi place ceea ce fac, si iubesc foate mult copii, chiar daca este foarte greu sa lucrezi cu varste asa de frageda, am initiat un program de lucru din Japonia, si chiar a inceput sa dea roade.

La momentul acesta am un lot de sportivi exceptionali intre 12- 18 ani, care i-am antrenat de la varsta de 4 -5 ani, sa raspund intrebarii tale, da, difera foarte mult antrenamentele de la copii la adulti si cele de initiere si cele de performanta, se aseamana doar cele de budo karate. Dar nu pot si nu vreau sa dau informatii despre metodele de antrenament.

14. In toate sporturile exista idoli, tu ai vreun sportiv,antrenor din care poti sa spui ca te inspiri, sau ii urmezi metodele de antrenamente?

Nu pot sa zic ca am idoli, am sportivi care imi plac, dar nu pun in aplicare metode de antrenament a respectivilor , motivul

este clar, fiecare copil, sportiv, elev de-al meu este diferit ca structura, psihologie, genetic..etc,in general am antrenamente standard, dupa care in functie pe fiecare sportiv, fac antrenamente tehnico-tactice de personalizare in functie de calitatile fiecarui. De curiozitate, cand ai timp, poti sa vi la antrenamente, sau sa-ti dau niste meciuri ca sa vezi ca sportivii mei, lupta diferit.

15. Care ar fi piedicile de care se loveste un club sportiv, un antrenor , in dezvoltare?

Sunt multe, eu am sa enumar doar cateva :

• Legea sportului , exista, dar are mari lacune si nici nu se respecta;
• Legea sponsorizarilor nu avantajeaza mai deloc mediul de afaceri, din acest motiv nu prea vin bani din aceasta directie catre sport.
• Trebuie o mai strinsa colaborare intre Ministerul Educatiei si Ministerul Sportului;
• Nu exista egalitate intre sporturi si sportivi, incepand de la minister, federatii, antrenori, televiziune deci automat de aici incep si multe probleme;
• La cluburile asa zise private, cum suntem noi, lipsa banilor, lipsa infrastructurii;

As putea continua!

16. Ce poti sa ne zici despre familia ta, baiatul iti urmeaza pasiunea pentru artele martiale?

Familia, mama, sotia, ma sprijina neconditionat, cu toate ca le fac mari probleme, dedic de multe ori mai mult timp “familiei kyokushin”  decat familiei personale, dar asta este o alta poveste.

Da, ..baiatul meu momentan imi calca pe urme, este un polisportiv multifuctional, iubeste fotbalul, nu pleaca nicaieri fara minge la el, dar momentan face kyokushin karate de performanta, unde este campion la foarte multe competiti in Romania, dar a luptat si in Rusia, Polonia, Ungaria, Grecia si a adus rezultate deosebite si de acolo. Anul acesta a luptat si in al stil de arte martiale, pe kempo, unde a iesit si acolo campion, este antrenat de sensei Gheba Iulian, face judo cu domnul profesor Puscasu Cornel, si cand are timp merge la concursurile de cros organizate de renumita campioana de atletism, doamna Elena Fidatov, de la DJST Tulcea, si ia rezultate bune si acolo.

17. Care sunt realizarile si obiectivele viitoare a antrenorului Panuta Nicolaie?

Din 2008 , am scopuri si obiective, lunare, trimestriale, semestriale, anuale si cincinale, pe care pe multe le-am realizat, pe altele nu, dar lucrez la ele. Este o vorba veche “..vezi mult, faci ..mult!!”

Realizari :

Sectii de initiere in karate kyokushin in Galati, Braila , Sulina, Isaccea, Babadag, Macin si binenteles Tulcea, peste 200 de sportivi legitimati;

O sala moderna,  profesionista in care se “slefuiesc “, vreo 30 de sportivi de performanta;

Un microbus pentru deplasare la campionate, care din pacate a fost accidentat de un “cetatean” iresponsabil, cu dauna totala, cand veneam de la o competitie si acum suntem intrun proces de recuperare a prejudiciilor, ca sa achizitionam un altul.

Avem la acest moment legitimati in club, 2 centuri negre 2 Dan si 3 centuri negre 1 Dan, 5 arbitrii internationali categ C, si plus 3 instructori  licentiati de forurile acreditate.

Am organizat zeci de seminarii nationale, internationale, cu invitati din tara, europa, dar si din Japonia, competitii zonale, nationale si internationale.

De-a lungul anilor de cand functionez ca antrenor, am dat zeci de campioni nationali si internationali, chiar acum pregatesc un lot de sportivi care vor participa la diferite competitii puternice : Uncu Vlad , va lupta la Campionatul Mondial din Kazahstan, unde vor participa peste 50 de tari, Visan Ionut, va lupta in Ungaria la o Cupa Internationala unde sunt peste 500 de participanti din 15 tari, iar in toamna, avem un lot in pregatire,  care vor merge la campionatul european din Suedia.

Obiective:

Am multe, numai ca este foarte greu sa le realizez din lipsa banilor, tot ce am realizat pana acum, a fost cu banii castigati din America si cu imprumuturi din banca ( sala performanta, microbuzul accidentat), deplasarile se fac pe banii pesonali, iar sportivii pe bani parintiilor, sponsori nu se inghesuie, iar de la autoritati, se fac conform legii prin proiecte, care trebuie sa corespunda si intereselor de promovare a orasului, judetului.

Un prim obiectiv in urmatorii ani este sa fac o punte Tulcea- Japonia, am o idee, dar trebui sa mai lucrez la ea. Eu sunt de parere ca daca esti instructor de arte martiale japoneze, trebuie sa mergi sa te scolarizezi in Japonia, daca esti instructor de fotbal sa treci pe la Real Madrid, daca faci fotbal American, sa mergi in SUA.

Posibil ca la anul sa merg in Japonia cu fiul meu, ca sa lupte in unul din cele mai puternice campionate pentru copii, el va avea 10 ani in 2019.

Imi doresc sa mai deschid sectii noi,o grupa de judo, kempo, kick box si sport chambara.

Sa-mi mentin standardul in pregatire si  rezultate, si de ce nu sa formez o echipa care sa treaca la profesionism, timpul le va rezolva pe toate.

In general imi plac provocarile mari, imi place ca sportivii mei sa lupte cu cei mai buni, si nu ocolim competitiile puternice.

18. In incheierea acestui interviu ce isi mai doreste Sensei Panuta Nicolaie?

Pai isi doreste …dorinte normale:

• in primul rand doresc sanatate mie, familiei mele, frumoasei familii kyokushin Nippon Budo Sport, sportivi , parinti, si tuturor prietenilor;
• sa traim intr-o lume mai buna, mai calma, mai linistita, mai educata;
• sa vina oamenii catre sport, parintii sa-si duca copii la sport, sa nu se uite la varsta, important sa faca sport, ..sportul inseamna miscare si sanatate, dar si formarea unui caracter;
• imi doresc sa nu mai existe diferente intre sporturi si sportivi;
• deoarece clar MTS – nu mai poate rezlova problema sportului romanesc la acest moment, mai ales in teritoriu, sportivii au nevoie de autoritatile judetene, locale, inspectoratul scolar, DJST-ul sa se implice mai mult in viata sportului tulcean;
• mediul de afaceri tulcean sa fie mai prezent in viata sportiviilor;
• imi doresc sportivii tulceni de la orice sport, sa nu mai migreze spre alte orase, alte cluburi din tara, sa li se ofere toate conditiile AICI! Sa nu uitam ca se poate, exemplu fosta echipa de volei DELTACONS;
• imi doresc o autoritate..o fundatie profesionista cu oameni calificati, ceva cum este in occident, sau in orasele mai mari, care sa ne stranga sub acelasi acoperis toate cluburile , toate sporturile , si sa vorbim aceeasi limba….SPORTUL;

Multumesc pentru acest interviu, si daca am deranjat pe cineva cu parerile mele, imi cer scuze!!