Senatorul tulcean Ionel Carp îi cere socoteală premierului Bolojan! Programul SAFE este problema

Stimate Domnule Prim-Ministru,

Programul SAFE, finanțat din fonduri europene, reprezintă una dintre cele mai importante oportunități pentru modernizarea armamentului individual al Armatei Române și, în același timp, pentru revitalizarea industriei naționale de apărare. Vorbim despre un program multianual, cu un buget estimat la sute de milioane, dacă nu miliarde, de euro, cu impact direct asupra capacității de luptă a forțelor armate și asupra modului în care România își definește rolul industrial în cadrul bazei europene de apărare.

Conform informațiilor publice, prin grupul de lucru SAFE coordonat de Cancelaria Prim-ministrului a fost lansată o Cerere de Informații către mai mulți producători internaționali de armament individual, pentru a evalua posibilitățile de producție integrală sau parțială în România, cu transfer de tehnologie, testare și mentenanță pe tot ciclul de viață al produselor. Scopul declarat al acestor demersuri este ca fabricarea armelor de asalt, a pistoalelor, aruncătoarelor de grenade și a altor sisteme NATO de calibru mic să se realizeze la operatori economici din industria națională de apărare, inclusiv în situații de criză sau război.

În acest context, cel puțin un producător major european (spre exemplu compania Beretta – Fabbrica d’Armi Pietro Beretta S.p.A.), a decis să își facă publică oferta, anunțând prin comunicate oficiale intenția de a realiza un transfer integral de tehnologie și de a fabrica în România arme de asalt, pistoale și aruncătoare de grenade, cu producție locală parțială și pentru alte categorii de armament. Această ofertă vorbește explicit despre integrarea României în Baza Industrială Europeană de Apărare, despre investiții locale, formare de personal, autonomie logistică și mentenanță în țară.

În paralel, există și alte inițiative și memorandumuri semnate între companii străine și operatori români, inclusiv cu societăți de stat, care au fost anunțate public ca „pași decisivi” pentru industrializarea programului SAFE, dar care, potrivit analizelor de specialitate, nu au înregistrat progrese concrete ani la rând. Cazurile anterioare arată că blocajele nu vin doar din partea partenerilor privați, ci și din întârzieri administrative, schimbări succesive de decidenți, relocări de proiecte, lipsa de răspuns la solicitări și dificultăți în emiterea autorizațiilor și licențelor necesare.

Prin urmare, în discuție nu se află doar „care producător este mai bun”, ci dacă statul român are sau nu un cadru procedural clar, transparent și predictibil pentru selecția ofertelor, pentru evaluarea transferului de tehnologie, pentru integrarea producției în economia națională și pentru asigurarea unei concurențe reale între participanți. În absența unor criterii de atribuire explicite, publice și verificabile, orice decizie majoră în favoarea unuia sau altuia dintre competitori riscă să fie contestată, atât juridic, cât și politic, cu consecințe asupra credibilității României în fața partenerilor săi și în fața instituțiilor europene.

Mai mult, vorbim despre fonduri publice și fonduri europene care vor trebui, într-o formă sau alta, justificate și, posibil, returnate în caz de nereguli. De aceea, este esențial ca Programul SAFE să nu devină un exercițiu opac, greu de descifrat pentru contribuabili și pentru Parlament, ci un model de bune practici în materie de achiziții strategice: criterii clare, proceduri deschise, competiție reală, tratament egal al tuturor ofertanților și maximă transparență față de public și față de instituțiile de control.

În acest sens, întrebările nu privesc un operator sau altul, ci modul în care Guvernul României organizează și gestionează un program de importanță strategică națională, cu impact tehnologic și industrial pe termen lung. Avem datoria de a ne asigura că statul acționează în interesul exclusiv al sistemului de apărare și al industriei naționale, respectând principiile transparenței, concurenței loiale și bunei guvernări.

Drept urmare, vă rog domnule Prim-ministru, să îmi răspundeți la următoarele întrebări:

• Care sunt, în mod concret, criteriile de atribuire și criteriile de evaluare a ofertelor în cadrul componentei de armament individual a programului SAFE (inclusiv ponderea prețului, a performanțelor tehnice, a transferului de tehnologie și a beneficiilor industriale locale) și unde sunt acestea publicate oficial?
• Care este procedura exactă prin care se analizează și se compară ofertele depuse de companiile participante (fără a intra în detalii confidențiale), care sunt etapele de evaluare tehnică și economică și ce mecanisme de audit sau control extern sunt prevăzute pentru a garanta imparțialitatea procesului?
• Câte oferte complete au fost primite până în prezent pentru componenta de armament individual din Programul SAFE, câte dintre acestea au fost admise în evaluare, câte au fost respinse și din ce motive, și cum se asigură Guvernul că nicio ofertă eligibilă nu este ignorată sau blocată administrativ fără o justificare scrisă și verificabilă?
• Ce măsuri a luat sau intenționează să ia Guvernul României pentru a garanta ca procesul de selecție și atribuire din cadrul SAFE este deschis, transparent și în beneficiul exclusiv al sistemului de apărare și al industriei naționale, inclusiv prin publicarea unui calendar clar al deciziilor, a unei sinteze anonimizate a criteriilor aplicate și a modului în care au fost evaluate ofertele?

  Solicit răspuns în scris.

 Cu respectul cuvenit, Senator Ionel CARP