Flaviu Hoțopan este arădeanul care şi-a propus să străbată singur, cu caiacul, cei 2800 de kilometri pe Dunăre, din Germania până la ieşirea în Marea Neagră, la Sulina. Ieri, temerarul a ajuns cu bine la Tulcea şi azi va finaliza cea mai mare provocare a vieţii lui, în cel mai estic oraş al României.

Iată ce ne spune Flaviu :

„Proiectul meu pe Dunăre este, înainte de toate, un act de diplomație sportivă.

Îmi doresc să realizez un record românesc, 100% românesc, prin parcurgerea Dunării — cel mai important fluviu al Europei, care leagă 10 țări și 4 capitale. Pentru mine, Dunărea nu este doar un fluviu, ci o adevărată centură de apă a Europei, o legătură naturală între popoare, culturi și istorii.

În contextul geopolitic delicat de astăzi, în care se vorbește aproape exclusiv despre războaie, conflicte militare, crize economice, instabilitate și bugete de apărare, sportul și cultura par să fi fost împinse în plan secund. Eu cred că viața noastră socială trebuie să continue și că Europa nu trebuie definită doar prin teamă, conflict și suferință.

Prin acest proiect vreau să transmit un mesaj simplu, dar puternic: Europa este puternică atunci când rămâne unită. Europa a dat lumii cultură, artă, civilizație, frumusețe și sport. Italia, Franța, Spania, Germania, România și toate țările unite de Dunăre fac parte din această identitate europeană care merită apărată nu doar militar, ci și prin cultură, sport și valori umane.

Am ales simbolic data de 1 iunie, Ziua Copilului, pentru începutul acestui parcurs, pentru că viitorul aparține copiilor, iar ei merită o Europă a păcii, a construcției și a speranței, nu doar a fricii și conflictelor.

Proiectul se numește, în esență, „Black to Black”: de la Pădurea Neagră din Germania până la Marea Neagră în România. Îmi propun să parcurg Dunărea de la un capăt la altul, aproximativ 2.800 km, în 22 de zile, padelând până la 12 ore pe zi.

La vârsta mea, nu mai este cel mai ușor moment pentru o asemenea provocare sportivă, dar tocmai de aceea proiectul are o valoare specială. Este despre voință, rezistență, disciplină și despre dorința de a demonstra că, inclusiv în vremuri complicate, putem crea proiecte care unesc, inspiră și transmit un mesaj pozitiv.

Prin acest parcurs vreau să arăt că războiul înseamnă suferință, pierderi și dezechilibre, dar sportul și cultura pot aduce oamenii împreună. Dunărea poate deveni, prin acest proiect, un simbol al unei Europe care respiră, care trăiește și care merge mai departe unită.”