August 1944…..în judeţul Tulcea

În seara zilelei de 23 august 1944, tulcenii , la fel ca mulţi alţi români, puteau asculta la radio, cuvintele regelui Mihai „….Un nou guvern de Uniune Naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a ţării, de a încheia pace cu Naţiunile Unite . România a acceptat armistiţiu oferit de Uniunea Sovietică ( n.a. armistiţiu dintre U.R.S.S. şi România se va încheia la 12 septembrie 1944 ),Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment , încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice”. Locuitorii oraşului Tulcea, pe de o parte erau bucuroşi „S-a făcut pace !…E pace ! „….”ne vin copii şi soţii acasă !….războiul s-a terminat „….gândeau alţii ,plini de entuziasm….
Trupele germane staţionate în oraş şi pe raza judeţului, se retrag precipitat spre sud, sperând să ajungă pe teritoriul Bulgariei sau Iugoslaviei.
Prefectura se grăbea să anunţe telefonic şi telegrafic, toate primăriile, posturile de poliţie şi jandarmerie din judeţ, că sovieticii nu vin ca inamici, ci ca prieteni şi au obligaţia de a acorda „aliaţilor ” tot sprijinul solicitat .
În dimineaţa zilei de 26 august, două vedete torpiloare ruseşti, sosesc în portul Tulcea şi informează autorităţilr române, că au ordinul de a ocupa judeţele Tulcea şi Constanţa .
În ziua următoare, 27 august, prefectul de Tulcea ,Col.Nicolae Ghica ,raportează Ministerului de Interne : ” Astăzi. la orele 12, cinci ofiţeri superiori sovietici, au sosit la Tulcea, pentru recunoaşterea zonei. Li s-a pus la dispoziţie hărţi ale oraşului şi judeţului , cât şi autoturisme şi camioane necesare pentru a instala gărzi necesare închiderii intrărilor şi ieşirilor din oraş „. Dacă în primele zile , relaţiile „eliberatorilor ” cu autorităţile locale au fost cât de cât corecte, în perioada imediat următoare, ele devin tot mai tensionate . Jandarmii şi poliţiştii sunt dezarmaţi de către ocupanţi, unii dintre ei fiind declaraţi prizonieri de război şi trasportaţi la Ismail, peste Dunăre, anchetaţi şi în cele din urmă eliberaţi, dar fără a li se mai restitui armele din dotare . Multe dintre sediile primăriilor, au fost percheziţionate, iar mobilierul şi registrele au fost distruse . Atât în oraşe , cât şi la sate, soldaţii sovietici confiscă tot ce le cade în mână : băutură,alimente,automobile civile şi militare,ceasuri,lenjerie,găini,gâşte, porci, oi,cai,vite,ţigări,etc.
Numai în perioada 29 august – 4 septembrie 1944, au fost fără forme legale, 350 de căruţe şi care, moneda de plată nefiind nici leul şi nici rubla, ci doar câteva rafale de armă automată .
Rapoartele trimise autorităţilor de la Bucureşti sunt pline de relatări despre jafuri, violuri şi chiar crime . Iată două dintre ele : La 4 septembrie , a fost împuşcat la Niculiţel, locuitorul Tănase Bouroş, iar pe 5 septembrie , fetiţa Maria Şerban de 12 ani,din Rachelu, a fost împuşcată de trei soldaţi ruşi în stare de ebrietate . În ziua de 29 august 1944, un grup de ostaşi sovietici, au încercat să jefuiască sediul Băncii Naţionale din Tulcea, fiind opriţi cu focuri de armă, de o patrulă a Comenduirii sovietice. La 31 august 1944, ocupanţii taie toate firele telefonice şi telegrafice din judeţ şi declară starea de asediu . Sunt confiscate toate aparatele de radio, armamentul de orice fel ( inclusiv armele de vânătoare ), iar populaţiei îi este interzis să circule noaptea, sub ameninţarea împuşcării, fără somaţie . Despre aceste zile de restrişte, s-ar putea povesti multe, dar timpul şi spaţiul limitat, ne obligă să ne oprim….deocamdată aici …

Col. (r) Viorel Măgureanu