Proiectul „Eroii Comunei Luncavița în 100 de ani”, care își propune marcarea Centenarului României prin elogierea acelor personalități locale, ale căror de fapte trebuie să se păstreze în memoria colectivității, începe odată cu 10 mai, de Ziua Regalității, cu povestea eroului Ștefan ANTOHI.

Ostașul luncăvițean, participând la marea bătălie din 6 august 1917 de la Mărășești, în care trupele române au învins pe cele ale feldmareșalului Makenzen, cade prizonier și este dus într-un lagăr din Germania, lângă Bavaria, unde pătimește eroic, ajungând la cei 30 de ani și 1,88 metri în înălțime, la numai 40 de kg. Se întoarce în țară în 1919, după ce armata română eliberează Budapesta, la soție și la fetița de 5 ani, se remarcă prin hărnicie și altruism, iar în anul 1946 este ales primar.

Nu va ocupa această funcție decât câteva luni, deoarece nu acceptă ordinele noilor autorități, iar în perioada următoare se remarcă ca unul dintre principalii potrivnici ai colectivizării, refuzând înscrierea în gospodăria agricolă, ceea ce i-au atras confiscarea celor 8 ha de teren pe care îl deținea în proprietate.

În anii de comunism nu a fost elogiat niciodată pentru faptele de vitejie, deoarece partidul nu acorda nicio atenție veteranilor din Primul Război Mondial, însă a reușit să se descurce singur, având o familie numeroasă, cu nouă copii, trăind alături de soția Maria 63 de ani de căsnicie.

A fost unul dintre pionierii apiculturii în Luncavița, a colindat liber în activitatea pastorală și a plecat la cele veșnice în anul 1977, la vârsta de 90 de ani. Să-i fie țărâna ușoară și să-i rămână în veșnicie amintirea faptelor sale!

Într-una dintre fotografii este Ștefan ANTOHI, iar în alta este Brevetul acordat din Ordinul Regelui Carol I pentru campania din anul 1913 la care Ștefan ANTOHI a participat

Informații sunt culese din articolul „6 august 1917 – Și altfel de eroi”, apărut în anul 2012 în revista Porto Franco, autor General/Rt/ Neculai I. STAICU-BUCIUMENI, de la rude și alți localnici)

Ștefan ILIE,