Duminică, 26 iulie, în curtea bisericii armene „Sf. Grigore Luminatorul” din municipiul Tulcea a fost reînviată, după aproape un secol, sărbătoarea Vartavar.

Membrii Ansamblului de dansuri armene BAZMAZAN din cadrul Asociaţiei Centrul European pentru Diversitate au respectat tradiţiile, dansând un colaj de dansuri din Armenia Apuseană (locul de baştină al armenilor tulceni) şi bătându-se cu apă.

1.Vartavar (armeană:  Վարդավառ) este o sărbătoare armenească veche. Originile sale își au locul în Armenia Antică, când armenii erau încă păgâni. Sărbătoarea îi era atribuită zeiței Astghik, zeița apei, frumuseții, iubirii și a fertilității. Conform legendei, zeița răspândea dragoste în ținuturile Armeniei, stropindu-i pământul cu apă. Conform unei alte legende, iubitul zeiței, Vahagn, era într-o zi în pericol iar zeița a fugit spre el să-l salveze. Fiind desculță, s-a rănit la picioare în timp ce alerga, iar stropi de sânge au ajuns pe flori. Așa a luat naștere floarea iubirii – trandafirul. 

Obiceiul armenilor de atunci era de a stropi cu apă pământul, precum și pe ei înșiși. În ziua sărbătorii se credea că apa are puteri curative și că poate alunga răul. De asemenea se credea că zeița va aduce fertilitate atât pământului, pentru fermieri, cât și femeilor, în căsătorie.

În zonele muntoase, festivitățile aveau o altă formă. Armenii din aceste regiuni își ofereau animale, primele fructe și fân unul altuia. Se organizau ospățuri și alte festivități. Păstorii adunau flori de toate culorile, pentru a forma buchete. Fetele primeau buchete de flori, precum și cadouri, în timp ce se plimbau prin sat, cântând și dansând. Coarnele vacilor erau decorate cu flori iar copiii, când le vedeau, fredonau cântece tradiționale.

După ce armenii au trecut la creștinism, în anul 301 d.Hr. și au devenit primul stat care să adopte creștinismul ca religie oficială, sărbătoarea s-a schimbat, dar a fost păstrată până în ziua de azi.

Vartavarul are acum ca semnificație transfigurarea lui Iisus Hristos, și este sărbătorită la 98 de zile (14 Duminici) după Paște. În timpul sărbătorii, oameni de toate vârstele se stropesc cu apă, indiferent dacă sunt prieteni, cunoștințe sau simpli trecători pe stradă.  Printre obiceiuri se numără și dansurile, cântecele și în principal voia bună și zâmbetele, fiind o sărbătoare a fericirii.

Ana Lazăr