Subiectul pe care ne vom axa azi este unul petrecut zilele trecute în municipiu, dar are un spectru foarte larg de răspândire şi se întâmplă zilnic, în toată ţara.
Poliţiştii de la ordine publică au fost solicitaţi într-o după amiază să intervină la un eveniment în care, un bărbat cu afecţiuni psihice grave, făcea un scandal monstru după ce îşi bătuse mama, ameninţa că da foc la bloc şi că se sinucide.
Poliţia, ambulanţa, pompierii şi trupele speciale au ajuns la faţa locului. Individul se blocase în casă şi îşi făcea numărul. Fiind la etajul unu, pompierii au deschis scara de pe autospecială şi poliţiştii au urcat, în încercarea să prevină posibila acţiune a persoanei violente de a se arunca pe geam, iar ceilalţi s-au dus la uşa principală de acces.
La un moment dat, individul pus pe rele a aruncat cu urină pe cei care urcau pe scară şi a încercat să sară pe geam.
După o acţiune rapidă, bolnavul psihic a fost imobilizat de mascaţi şi de lucrătorii de la ordine publică. A fost dus sub escortă la spital, unde a primit asistenţă de specialitate, iar povestea s-a terminat fără rele majore. Chiar dacă poliţiştii şi, mai ales cei de pe ambulanţă au fost scuipaţi şi jigniţi în toate felurile…
Din păcate, astfel de evenimente nu vor înceta până când nu se va aplica legea, exact aşa cum este ea! Şi aici nu e vina poliţiştilor sau a pompierilor, ci doar a medicilor psihiatri care tratează aceste cazuri cu superficialitate, refuzând de cele mai multe ori internarea subiecţilor şi tinerea lor sub tratament, până la vindecarea completă.
Pentru astfel de oameni, bătuţi de soartă, pentru care recuperarea este imposibilă, există centre permanente de deţinere. Pe vremuri se numeau ospicii, sau balamucuri. Acum, aceste centre sunt într-o stare gravă de degradare, din ce în ce mai puţine şi uitate de guvernanţi, indiferent de culoarea politică.
Până nu se va conştientiza pericolul pe care îl prezintă aceşti oameni grav bolnavi psihic, lăsaţi în libertate de un sistem bolnav, vom asista zilnic la tragedii de acest fel.
Cazul pe care l-am prezentat mai sus, a avut un final lipsit de tragic. Ce ne făceam însă dacă un poliţist sau un pompier era omorât? Iată o întrebare la care ar trebui să răspundă URGENT, toţi cei care ne conduc de 30 de ani!