Campioana mondiala la atletism, tulceanca ELENA Fidatov, este, cel mai cunosctut sportiv tulcean al tuturor timpurilor, care inca este in activitate si reuseste sa scoata campioni pe banda. Olimpiada, campionatele mondiale sau europene, zecile de tari in care a alergat, milioanele de pasi facuti pentru sportul romanesc, sunt acum o amintire frumoasa, din care vreem sa va impartasim si boua, alaturi de marea noastra campioana!

Am stat pret de cateva zeci de minute de vorba cu marea sportiva, cu care ne mandrim, pentru ca e a noastra, a tulcenilor. Calma, nostalgica uneori, mereu amabila si zambitoare, doamna Elena Fidatov este un partener de discutii in fata caruia ai sta zile intregi, doar ca sa asculti povestile nesfarsite despre sport, munca si daruire.

Doamna Elena, cum v-ati hotarat sa faceti atletism?

Eram in clasa a VII-a la Sc. Gen. nr.3, unde faceam handbal in echipa scolii. Pentru ca eram slaba si iute, profesoara mea de educatie fizica din acea vreme, doamna Versavia Anghelescu, m-a intrebat daca nu vreau sa fac atletism; a doua zi urma sa vina in scoala pentru selectie dl. Mihai Moruzov, antrenor la CSS Tulcea. Am spus DA, m-am prezentat la selectie, si din anul 1973 pana in 2002 cand m-am retras din activitatea competitonala am facut atletism cu dl. Moruzov, care intre timp mi-a devenit si sot!

Care a fost prima medalie la nivel national?

Prima medalie am obtinut-o dupa cateva luni de pregatire. Am inceput pregatirea in septembrie ’73 cu trei antrenamente pe saptamana, in decembrie am participat la primul meu cantonament la Babadag, iar in luna aprilie ‘74, la Crosul National am obtinut locul 3 la 1500m, categoria Junioare 3.  In vara aceluiasi an la Campionatele Nationale de pista am obtinut iar bronzul in proba de 1000m, iar de atunci au curs medaliile, …iar prima de nivel international a fost in anul 1978 la Crosul Balcanic de la Istambul cand, fiind in lotul  national de junioare am obtinul locul 3 la 2000m individual si locul I cu echipa formata din 4 concurente.

Cate medalii a cumulat atleta Elena Fidatov de-a lungul activitatii competitionale?

Spre rusinea mea, nu mi-am numarat niciodata medaliile, dar pot spune in schimb cele mai importante participari ale mele cu echipa nationala, extrase din “Istoria atletismului romanesc”, aparuta in anul 2012. Acestea sunt: 43 selecții în echipa națională, din care 2 la Jocurile Olimpice, 3 la Campionatele Mondiale (C.M.) în aer liber, 14 la C.M. de Cros, 2 la C.M. de Semimaraton, 2 la C.M. de Echiden, 1 la Camp. European în aer liber, 6 la Camp. European de Cros, 3 la Cupa Europei în aer liber, 3 la Camp. Balcanice în aer liber, 5 la Crosul Balcanic, 2 la Meciuri interțări în aer liber, o clasare între primele 10 performere mondiale ale anului 1997 la 3000m cu 8.42.16, 14 titluri de campioană natională la probele 1500m,3000m, 5000m si cros. Sunt singura atleta din Romania participanta la 14 editii ale Campionatelor Mondiale de Cros si singura care a contribuit la cele mai multe medalii obtinute de echipa Romaniei la crosurile mondiale, europene sau balcanice. Iar daca nu as fi avut  intreruperea de 4 ani, intre 1986-1990, ar fi fost si mai multe! Sunt maestră emerită a sportului si distinsă în anul 2004 cu Medalia “Meritul  sportiv clasa I-a”.

Dar ce s-a intamplat in acea perioada?

In toamna anului 1985 sora mea a plecat cu familia ei in Franta pentru o viata mai buna, iar noi, fratii ramasi acasa am avut repercusiuni. M-as putea numi „Dezidenta” ! In toti acesti ani, desi concuram foarte bine la Campionatele Nationale, care erau de obicei selectii pentru competitiile majore, eu nu aveam acces in echipa nationala pentru ca Securitatea locala nu-mi acorda viza de iesire din tara! Astfel, in 1987 am ratat Campionatul Mondial de la Roma desi la nationalele noastre obtinusem locul I in proba de 1500m, in fata Doinei Melinte. In anul 1988 am ratat Jocurile Olimpice de la Seul, desi la nationale obtinusem locul I la 3000m, si locul II la 1500m, dupa Ivan Paula. Sa nu mai vorbim de rezultatele Paulei Ivan de la Seul: aur la 1500m si argint la 3000m!

In anul 1989 nu mai rezistam psihic sa ma antrenez doar pentru a alerga in tara si am hotarat sa ma opresc si sa ma apuc de antrenorat. Dl. Moruzov mi-a propus sa ma mai antrenez pana in martie 1990, cand urma sa se desfasoare Crosul Balcanic la Baile Felix. „Macar sa te lasi dupa o competitie internationala” mi-a spus el. Revolutia din decembrie 89 ne-a prins in cantonament la Baile Felix, unde ne aflam in pregatire cu toata echipa de atleti a CSS-ului si….asa am luat-o de la capat ! Cand l-am auzit la radio pe Mircea Dinescu strigand „Ceausescu a fugit cu elicopterul de pe acoperisul Palatului”, am sarit in sus de bucurie stigand „VIZAAAA, AM VIZAA !”

Deocamdata ne oprim aici, dar promitem ca vom reveni cat de curand.