ÈšineÈ›i minte discursul preÈ™edintelui din filmul „Independence Day”?! Sau cum peste molozul din New York, în acel negru 11 septembrie, s-a înălÈ›at drapelul american?! Acel sentiment de mândrie naÈ›ională, de respect pentru cei căzuÈ›i pe câmpul de luptă, pentru cei aflaÈ›i în slujba țării, pentru È›ară?!
Noi de ce nu avem așa ceva?!
Sau poate avem, însă ne e rușine, teamă să ne manifestăm. De ce oare?!
Românul de azi mai are ceva în comun cu românul ce lupta pentru un ideal la 1848?! Cu cel care a făcut Unirea? Cu cel care a murit la Mărășești, Mărăști și Oituz?!
De multe ori ne întrebăm dacă azi mai este cineva care să lupte pentru țara asta, dacă o mai respectă cineva.
România de azi e țara steagului decolorat de vreme și rupt, a indiferenței față de însemnele naționale, a românilor care nu știu versurile imnului și a lipsei sentimentului patriotic!
Să fie asta țara pe care o lăsăm copiilor noștri?!
Haideți, români, să dăm mână cu mână și să ne aducem aminte că suntem români, aici veșnic stăpâni, că avem o datorie și un neam și că noi și doar noi suntem aceia care trebuie să luptăm pentru țara asta!
E datoria noastră! E destinul nostru!

George Roman